Caut un

ÎNGRĂȘĂMÂNT

care conține

NUTRIENT

pentru

CULTURA

Căutare
  • Sulf (S)
    1632.064
    S
  • Formă ionică
  • Anion/Cation
    SO42-
  • Frunze
  • Sursă: Vulcanică
  • >40 mm în jurul rădăcinii

Sulf

(S)

După elementele nutritive principale N, P și K, sulful face parte, împreună cu calciul și magneziul, din grupul elementelor nutritive secundare, din care este cel mai important. Cu toate acestea, fertilizarea cu sulf reprezintă o problemă nouă. Ca urmare a reducerii cantităților din precipitații și alte surse (prin produse de protecția plantelor sau gunoiul de grajd), aplicarea de sulf prin fertilizare minerală a devenit crucială. Ca și la azot, activitatea microbiană eliberează sulful în sol, fiind necesare temperaturi de peste 12°C. Tot similar azotului, în forma disponibilă pentru plante (sulfat, SO42-) este mobil și sensibil la riscul de levigare în urma ploilor din timpul iernii. De aceea prima aplicare a sulfului ar trebui să se întâmple după terminarea iernii la reluarea perioadei de vegetație, în echilibru cu azotul.
S
Plantă
Plantă
Sol
Sol
Culturi
Culturi
Origine
Origine
Factori esențiali
Factori esențiali
IMPORTANȚĂ PENTRU VIAȚA PLANTEI
Sulful este indispensabil pentru majoritatea aminoacizilor, în special pentru cisteină și metionină. Plantele au nevoie timpuriu de sulf în clorofilă pentru fotosinteză și producerea proteinelor. Carența de sulf provoacă decolorarea și apariția petelor galbene la culturile de cereale la finalul iernii.
MECANISM DE ABSORBȚIE
Plantele absorb sulful prin rădăcini, sub formă de sulfat SO42- Sulful se răspândește ușor în sol, iar absorbția sa este jumătate pasivă, jumătate activă. 
INTERACȚIUNI, SPECIFICITATE
Sulfatul reprezintă forma care poate fi utilizată pentru fertilizarea plantelor. Forma elementară trebuie oxidată pentru a se permite absorbția. Forma intermediară este tiosulfatul.
Imediat după creșterea suficientă a temperaturii (>12 °C), materia organică, în care se găsește cea mai mare cantitate de sulf din sol, este mineralizată și hrănește plantele în perioada de vară.
DIAGRAMA CICLULUI

1. Reciclarea elementelor nutritive din materia organică de toate tipurile, inclusiv gunoiul de grajd, reziduurile recoltelor și alte subproduse organice ale activităților umane, reprezintă o sursă importantă de fertilizare.

2. Producerea de îngrășăminte poate oferi formule care conțin sulf sub formă de sulfat.

3. Unele produse pentru protecția plantelor conțin sulfat sau sulf în formă elementară, care se transformă în sulfat prin oxidare în sol.

4. Sulful atmosferic ia forma de oxid (SO2, în principal, și SO3). Când intră în contact cu solul, este transformat în sulfat. Emisiile de sulf produse de fabrici și autovehicule s-au redus de șase ori în ultimii 40 de ani, reducând drastic cantitățile din atmosferă.

5. Activitatea microbiană transformă sulfatul mineral în sulf organic. Activitatea bacteriilor din sol este stimulată de prezența amoniacului și sulfatului. Sulful organic nu poate fi asimilat de plante în mod direct și trebuie mineralizat. Mineralizarea materiei organice (și efluentului) din sol produce sulfat.

6. În condiții aerobe în sol, principala formă a sulfului mineral este sulfatul, dar în condiții anaerobe sulfatul poate fi redus la sulfură și hidrogen sulfurat H2S, producând un miros neplăcut.

7. Sulful este levigat când este transportat adânc în subsol prin intermediul apei. Acest fenomen apare în principal iarna, când surplusul de apă transportă sulful dincolo de zona în care ajung rădăcinile.

8. Plantele absorb prin rădăcini numai sulf sub formă de sulfat.

9. Absorbția de vapori de sulf în formă elementară (S) este posibilă, dar limitată.

10. Recolta este transformată în hrană (umană sau pentru animale), ceea ce reprezintă scopul fundamental al agriculturii.

Tabel sensibilități

Metodă de sensibilitate:
  • Foarte

  • Destul de

  • Moderat

S
Grâu de toamnă
Grâu de primăvară
Orz de toamnă
Rapiță de toamnă
Floarea soarelui
Fasole
Mazăre
Sfeclă de zahăr
Porumb – boabe
Porumb – siloz
Cartofi
Iarbă furajeră
In pentru fibră
Mere
Pere
Tomate
Salată
Varză
Morcovi

Tabel sensibilități & Simptome

Sulful nu are mobilitate bună în plantă. Carențele se observă, în general, la frunzele tinere, producând îngălbenirea întregii frunze. Poate fi confundată ușor cu carența de azot.

Exces & Necesar

Excesul de sulf în sol poate avea un efect acidificator, acesta fiind un factor benefic în cazul solurilor calcaroase. Gipsul (sulfat de calciu) nu afectează pH-ul.

Sulful se găsește în stare naturală în formă elementară, provenită din roci vulcanice, sau din purificarea benzinei sau petrolului. Precipitațiile cu sulf sub formă de ploi acide, care au fost semnificative în secolul XX, au fost reduse cu 80% în majoritatea țărilor.
CONCENTRAȚIA ÎN SOL
Sulful măsurat prin analize de sol (cum este metoda Scott) este strâns legat de concentrația de materie organică din sol. Planta,climatul și textura solului sunt cei mai importanți parametri luați în considerare.
CONCENTRAȚIA ÎN MATERIA ORGANICĂ
Între 60 și 95% din sulf se găsește în formă organică; drept urmare, cu cât este mai mare concentrația de materie organică în sol, cu atât crește predispoziția de eliberare a sulfului în timpul etapelor de mineralizare. Aplicările recente de materie organică (gunoi de grajd, compost etc.) favorizează disponibilitatea de sulf pentru culturi. Aplicările regulate pot reduce foarte mult riscul de deficiență având în vedere că forma de sulfat este direct disponibilă.
TEXTURĂ
Similar azotului, sulful este foarte mobil în sol, având un risc ridicat de levigare în cazul ploilor abundente din timpul toamnei și iernii. Pierderile sunt mai mari în cazul texturilor filtrante, cum sunt solurile nisipoase.
CLIMĂ
Frecvența și cantitatea precipitațiilor au o influență majoră asupra levigării sulfului. Cu cât sunt mai puternice ploile din timpul iernii, cu atât are loc levigarea unei cantități mai mari de sulf.