Caut un

ÎNGRĂȘĂMÂNT

care conține

NUTRIENT

pentru

CULTURA

Căutare
  • Mangan (Mn)
    2554.938
    Mn
  • Formă ionică
  • Anion/Cation
    Mn2+
  • Frunze
  • Sursă: Vulcanică
  • 4-6 mm în jurul rădăcinii

Mangan

(Mn)

Acesta este un oligoelement care merită cunoscut, atât pentru performanța sa, cât și pentru modul în care funcționează. Spre deosebire de alte elemente, când condițiile de creștere sunt optime, manganul are efecte negative asupra creșterii culturii. În solurile aerate și drenate corespunzător și în condiții de creștere, acesta trece temporar într-o formă mai puțin disponibilă chiar în momentul în care planta are cea mai mare nevoie de el. De aceea, este important să se țină cont de interacțiunile „sol-climă” pentru a preveni riscurile de apariție a carenței și pentru a interveni, în principal prin aplicare foliară, pentru sprijinirea culturii și pentru a reduce impactul în perioada critică.
Mn
Plantă
Plantă
Sol
Sol
Culturi
Culturi
Origine
Origine
Factori esențiali
Factori esențiali
METABOLISM
Manganul este implicat în reducerea azotaților și sintetizarea aminoacizilor pentru producerea proteinelor. Carența provoacă întotdeauna deficiențe de creștere, în acest caz, lipsa materiei uscate, și, prin aceasta, pierderea producției. La nivel enzimatic, joacă un rol esențial în sinteza clorofilei, ceea ce explică motivul apariției clorozei între nervurile frunzelor tinere la apariția carenței. În timpul perioadei de creștere completă a vegetației manganul este esențial și, alături de azot și magneziu, poate fi un factor de succes pentru majoritatea culturilor.
MECANISM DE ABSORBȚIE:
Manganese is absorbed by plants in the manganous state (Mn 2+ ).. În prezența oxigenului, formează compuși manganici Mn3+; nu mai este solubil și devine indisponibil. Aceasta este o reacție reversibilă, sub efectul ploii sau al compactării. Poate părea un paradox, dar în solurile drenate și aerate corespunzător, favorabile activităților biologice din sol și creșterii culturilor, manganul devine primul factor limitator.
INTERACȚIUNI, SPECIFICITATE:
Aplicarea pe sol este inutilă, deoarece condițiile climaterice sunt cele care determină disponibilitatea manganului. De aceea, este necesară aplicarea foliară și divizarea în părți cât mai mici.
Solurile cu cantități mari de granit și gresie sunt, în mod natural, mai sărace decât solurile vulcanice sau sedimentare. Concentrația mare de materie organică ușurează structura și influențează negativ solubilitatea manganului. Amendarea pământului cu calcar are același efect. În final, din punct de vedere al climei, seceta nu este favorabilă pentru prezența manganului sub formă accesibilă plantei. În cazul solurilor umede, posibil îmbibate cu apă în timpul iernii, manganul este indicat prin petele mlăștinoase albăstrui, care semnalează fenomenul de colmatare temporară.
MANGANUL POATE FI GĂSIT ÎN SOL ÎN DIVERSE FORME:
Formele oxidate, trivalente sau tetravalente, care sunt foarte dificil de asimilat, sunt cele mai importante: Mn 3+ și Mn 4+. Forma bivalentă Mn 2+, care poate fi asimilată de culturi, este absorbită de minereurile argiloase și materia organică și este prezentă, de asemenea, în compoziția solului.

Tabel sensibilități

Metodă de sensibilitate:
  • Foarte

  • Destul de

  • Moderat

Mn
Grâu de toamnă
Grâu de primăvară
Orz de toamnă
Rapiță de toamnă
Floarea soarelui
Fasole
Mazăre
Sfeclă de zahăr
Porumb – boabe
Porumb – siloz
Cartofi
Iarbă furajeră
In pentru fibră
Mere
Pere
Tomate
Salată
Varză
Morcovi

Tabel sensibilități & Simptome

La cereale, plantele care suferă de carență de mangan sunt, în general, distribuite în grupuri neregulate în lot. Zonele în care solul a fost cel mai afectat, cu simptome vizibile, se află lângă urmele roților de tractoare. Diferența de culoare se vede ușor, deoarece plantele de pe urmele de tractor au culoarea verde închis, iar cele de lângă verde deschis. În podgorii, de exemplu, carența produce clorozarea frunzelor.

Exces & Necesar

Excesul de mangan în sol poate afecta negativ creșterea culturilor pe soluri umede, în condiții de ploaie sau în mediu anaerob.

Pentru atingerea obiectivului de absorbție prin aplicare foliară, este adecvată utilizarea sulfaților sau, și mai bine, a oxizilor, azotaților și carbonaților. În general, manganul pătrunde în frunze în câteva zile, asigurând posibilitatea completării aplicării de mai multe ori în timpul fazei de creștere vegetativă. Alegerea formulei are ca scop distribuirea eficientă a substanței aplicate foliar pe o perioadă suficient de lungă, pentru a limita numărul de aplicări.
CONCENTRAȚIA ÎN SOL:
Deși cea mai mare cantitate de mangan este prezentă în sol sub formă de oxizi, analiza manganului prin extracție cu EDTA sau DTPA este un indicator bun pentru manganul cu potențial de absorbție.
CONCENTRAȚIA ÎN MATERIA ORGANICĂ:
Concentrațiile mari de materie organică provoacă blocarea manganului prin formarea unui complex mangan/materie organică.
TEXTURĂ:
Texturile nisipoase ușoare sunt supuse aerării permanente, ceea ce provoacă oxidarea manganului. Argila și calcarul de suprafață, pe lângă efectul de filtrare, conțin o cantitate de calciu care poate bloca manganul.
CLIMĂ:
Clima are o influență puternică asupra disponibilității de Mn2+. Carența se accentuează în condiții de umiditate și temperaturi reduse. Temperatura redusă a solului intensifică fenomenul. S-a observat că, în condiții de lumină puternică, este redus necesarul de mangan al plantelor. În final, în condiții favorabile de creștere, de aerare și de umiditate, manganul este oxidat și nu mai poate fi absorbit.
PH:
Nivelul pH-ului afectează puternic disponibilitatea manganului. La un pH<6 riscul deficitului de mangan este redus, dar totalul de Mn2+în formă accesibilă plantei scade de până la 100 ori când valoarea pH-ului crește cu o unitate. La un pH 7 sau mai mare, formele trivalente sunt majoritare, iar riscul carenței este crescut. Cu toate acestea, în soluri foarte acide și bogate în mangan, acesta poate deveni toxic. Amendarea frecventă a solului cu calcar provoacă blocarea manganului, din cauza creșterii pH-ului.