Fertilizarea întârziată are un rol important în cultivarea grâului de calitate. Cine fertilizează mai puţin, riscă un conţinut mai scăzut de proteine brute.

Furnizarea de azot al solurilor variază de la an la an. Culturile precedente şi unele fertilizări industriale joacă în acest caz un rol foarte important. Metodele de măsurare precum testarile N în primăvară reprezintă un punct de reper pentru aprecierea primei aplicări de îngrăşăminte.

Costurile pentru N în creştere reduc nesemnificativ cantitatea corespunzătoare de N (Sursa: Incona, 150 încercări, 1996-2007)

Pentru aprecierea primei fertilizări şi inspicarii, N  testerul  ne oferă un prim ajutor. Prin aceasta metodă este posibilă fertilizarea cu o cantitate optima de azot, deoarece măsurătoarea reflectă alimentarea directă a plantei cu azot. Probele de fertilizare arată că N testerul  poate oferi doar o recomandare limitată pentru azot, însă ajută în condiţii de dozare corespunzătoare la obţinerea unui profit şi a unei calităţi satisfăcătoare.

Pentru agricultor necesarul optim de azot reprezintă un punct orientare. Pentru determinarea cantităţilor optime de azot au fost realizate încercări de creştere a nivelului de azot, pentru a obţine o curbă de venit net. Venitul net creşte odată cu creşterea cantităţii de N, până atinge nivelul maxim. Curba la care respectiva cantitate de azot atinge punctul cel mai înalt al venitului reprezintă nivelul optim. Preţurile în creştere pentru azot şi în scădere pentru cereale duc necesarul optim de fertilizare la cantităţi minime de efort.

În urma a mai mult de 150 încercări  de creştere a nivelului de N in Germania între 1996 şi 2007 a fost calculată o curbă de venit net, din care s-a dedus apoi necesarul optim de fertilizare. În  cazul creşterii preţului pentru NAC  de la 270 la 475€/t, necesarul optim de fertilizare se reduce cu 26kg N/ha. Se presupune că preţul pentru grâu ar fi de 150€/t. Scăderea venitului în urma creşterii costurilor pentru N va fi in acest caz de 110€/ha.(Graficul 1).

Prețul grâului influenţează puternic profitul-efectele asupra necesarului optim de N sunt comparativ scăzute (sursa: Incona, 150 încercări, 1996-2007)

În caz în care preţul pentru grâu se modifică, efectul asupra venitului net pe hectar va fi mai evident decât în  cazul creşterii preţului pentru N.

La un preț de 405€/t al NAC, venitul net cuprinde 980€/ha, daca se consideră un preţ al grâului de 150€/t. În cazul în care preţul grâului este de 250€/t, venitul net creşte la același preţ al azotatului de amoniu de 1780€/ha. Graficul 2 arată că în urma acestui lucru, necesarul optim de fertilizare creşte cu 20 kg N/ha.

Din ambele grafice rezultă faptul că preţul pentru grâu determină profitul. Necesarul optim variază în situaţiile prezentate numai între 20 si 30 kg N/ha. Prin urmare, economiile de azot nu prea au sens nici în condiţiile cele mai nefavorabile.

Cine reduce cantitatea de azot pe hectar datorita costurilor crescute de fertilizare, va trebui să se aştepte în cadrul cultivării calităţii la un conținut scăzut de proteine brute. Reducerea calitatii scade preţul grâului si implicit al profitul per hectar.