Caut un

ÎNGRĂȘĂMÂNT

care conține

NUTRIENT

pentru

CULTURA

Căutare
  • Textura solului
    soluri ușoare pînă la medii, fară băltiri,bine drenate
  • Temperatură minimă
    soiul riesling poate rezista până la -20 °C
  • pH
    optim: 5,5-6,5
  • Precipitații
    min. 300-400 l/m2
  • Vernalizare
    -
  • Densitatea plantelor
    în funcție de formă, soi, alimentare cu apă și tehnologie
    Distanța între rânduri: 1,8-2,5 m 
    Distanța în rând: 1,0-1,2 m
  • Adâncimea de însămânțare
    -
Viță de vie
Toate zonele viticole renumite pe plan mondial și-au creat identitatea pe baza câtorva soiuri specifice de struguri. De exemplu, Pinot în Burgundia, Nebbiolo în Barolo, Riesling în Rheingau sau Silvaner în Franconia. Viticultura, vinicultura se referă la cultivarea de viță-de-vie în scopul recoltării strugurilor pentru producerea vinului.  Vinul este produs în cramă. Știința care se ocupă cu industria vinului se numește oenologie.
Factori cheie
  • Volum mare de muncă
  • diferențe de fertilizarea între plantele tinere și plantele pe rod
  • pH optim: 5,5-6,0
  • sensibilitate la clor
Informații Generale
Informații Generale
Cerințe nutritive
Cerințe nutritive
Fertilizare
Fertilizare
VIȚA-DE-VIE - O CULTURĂ CARE NECESITĂ UN VOLUM MARE DE MUNCĂ
Vita de vie este o cultură care necesită un nivel foarte ridicat muncă, mai ales pe pante abrupte. Lucrările încep în ianuarie-martie, cu tăierea viei. Lemnul vechi, crescut anul anterior, este îndepărtat și se lasă corzile de rod pentru anul următor. Numărul și lungimea corzilor de rod au o influență decisivă asupra producției și calității vinului. Tăierea viei se face tot manual și în prezent. Din februarie până în aprilie sunt efectuate lucrări de reparare a spalierilor. Din martie-aprilie, lăstarii sunt petrecuți printre sârme și legați, obținându-se, astfel, distribuția uniformă și forma stabilă a acestora. În august sunt retezate vârfurile lăstarilor și corzile lungi sunt legate pe spaliere (lucrarea se numește „cârnit”). De asemenea, se execută lucrări ca desfrunzitul, tăierea și copilitul. Din aprilie solul este prășit mecanic; în plus, se însămânțează culturile verzi dintre rânduri. Ambele servesc la stimularea ciclului natural al solului. Elementele nutritive care lipsesc sunt suplinite prin fertilizare. De la începutul lunii mai (înflorirea viței-de-vie) până în august sunt efectuate tratamente împotriva dăunătorilor și bolilor fungice. Fungicidele sunt utilizate frecvent de 4-7 ori. Începutul recoltării depinde în special de soiul de struguri, de localizare și de gradul de coacere. Majoritatea recoltărilor de struguri încep la mijlocul/sfârșitul lunii septembrie și pot dura până la mijlocul/sfârșitul lunii noiembrie. Recoltarea strugurilor se face manual de către culegători sau mecanizat, cu ajutorul combinelor de recoltat struguri. Solul, compactat intens la recoltarea strugurilor, este afânat prin prășit.
Fertilizarea unei culturi permanente în creștere și pe rod
Fertilizarea unei culturi permanente, cum este vița-de-vie, diferă semnificativ față de culturile clasice din câmp. Pe de altă parte, durează câțiva ani până când un butuc crește și începe să producă. În acest fel se formează materia organică ce rămâne cu siguranță pe teren, dar nu este disponibilă pentru mineralizare fiind la suprafață.
Mai ales pe pantele abrupte, sunt însămânțate culturi cu rol de protecție împotriva coroziunii și o circulație mai bună între rânduri. În plus, influențează pozitiv conținutul de humus și viața din sol, lucru foarte important pentru furnizarea de elemente nutritive. Speciile de plante din componența acestei benzi verzi joacă un rol esențial. Alegerea incorectă poate cauza o concurență puternică pentru apă și elemente nutritive.
Cantitățile de îngrășământ aplicate se bazează pe cantitățile absorbite. 
Cantități extrase pentru vița-de-vie

Element

Absorbție

(Unitate / t producție)

Îndepărtare

(Unitate / t producție)

Sensibilitatea față de deficiență

N

1.4

0.6

Sensibil

P2O5

0.4

0.2

Sensibil

K2O

1.6

1.2

Sensibil

MgO

0.5

0.2

Sensibilitate medie

TE

Borul (B), fierul (Fe) și manganul (Mn) ca fertilizatori foliari

Tabelul indică consumul și cantitatea extrasa la hectolitru (hl) de struguri recoltați. Conform acestuia, strugurii au nevoie, în special, de azot și potasiu.
Exemplu:
O recoltă de struguri de 70 hl/ha are nevoie de până la 98 kg N/ha. Dacă o anumită cantitate de N este absorbită din sol (de exemplu 70kg N/ha), atunci trebuie adăugate 28kg N/ha prin intermediul îngrășămintelor. Prin recoltă se vor elimina din sol 42 kg N/ha.
Fertilizare cu azot 
Azotul (N) ocupă un rol central în metabolismul viței-de-vie. În viticultură, azotul are o influență majoră asupra creșterii, rodirii și productivității. Cea mai mare cantitate este strâns fixată chimic în materia organică. Din acest azot, doar aproximativ 1% este eliberat anual prin acțiunea microorganismelor din sol. Acest lucru poate determina furnizarea ulterioară a aproximativ 50-150 kg N/ha/an. Intensitatea mineralizării azotului nu este adaptată optim la necesitățile sezoniere ale viței-de-vie. O afânare superficială a solului la începutul lunii mai poate ajuta la eliberarea azotului și disponibilitatea acestuia pentru necesitățile crescute ale viței-de-vie. 

Fertilizarea plantelor tinere cu azot
În anul plantării și, de asemenea, în anii următori, asigurarea necesarului de apă este de importanță crucială pentru creșterea viței-de-vie. În condițiile unui sol fertil, în primul an de creștere nu este necesară fertilizarea cu azot sau este nevoie de cantități mici. Culturile de acoperire trebuie fertilizate cu azot, pentru a preveni concurența cu vița-de-vie, mai ales în condiții de sol nefavorabil. În funcție de condițiile de sol, cantitățile variază între of 0 și 30 kg N/ha/an. Fertilizarea foliară a plantelor tinere reprezintă o posibilitate de suplimentare a elementelor nutritive, deoarece are un efect benefic mai ales în perioadele secetoase. 

Fertilizarea cu azot la plantele pe rod
Azotul este un element nutritiv important pentru dezvoltarea strugurilor. Cu toate acestea, amplasarea și condițiile climaterice au o influență semnificativă în realizarea fotosintezei și, prin aceasta, asupra calității și productivității. 
La plantele pe rod, necesarul de azot diferă în funcție de materia organică din sol, de productivitate, de soi, de lucrări și de sursa de apă. Viteza de creștere reprezintă o modalitate de măsurare a necesarului de azot.

Fosfor și potasiu
Spre deosebire de fertilizarea cu azot, cea cu fosfor și potasiu nu este legată de timp. Este benefică o fertilizare toamna, înainte de arătura de toamnă. Nu este necesară fertilizarea plantelor tinere în condiții normale , deoarece cantitățile absorbite sunt mici. Dacă există o lipsă acută de fosfor, poate fi realizată o fertilizare prin incorporare ținând cont de cantitățile absorbite de plante. 
Dacă, în ciuda fertilizării cu potasiu, se observă simptomele carenței, trebuie testată fixarea potasiului. Aceasta poate fi determinată cu ajutorul unei mostre de sol. 
Deoarece vița-de-vie tolerează doar parțial clorul, trebuie utilizate îngrășăminte fără clor, iar cele care conțin clor trebuie utilizate doar toamna. Plantele tinere și butucii trebuie fertilizate fără clor.
Amendarea solului cu calcar este recomandată doar dacă s-a dovedit necesară în urma analizelor de sol.
Carența de bor apare mai ales în anii secetoși, pe soluri nisipoase sau argiloase. Vița-de-vie are nevoie de bor, iar fertilizarea foliară este preferabilă fertilizării solului.

Fier (Fe) și mangan (Mn)
Fierul este absorbit ca Fe++, Fe+++ și chelat de fier prin rădăcină. Acesta este important pentru formarea clorofilei și în procesul de creștere. Fierul are mobilitate redusă în plantă. Disponibilitatea sa în sol este inhibată adesea de excesul de bicarbonat. Simptomele carenței de fier (cloroza) și ne-dezvoltarea vlăstarilor. Carența este mai accentuată la solurile dense și foarte argiloase sau în zonele calcaroase, iar supradozele de fosfor sau cupru pot accentua simptomele.
Manganul este absorbit prin rădăcină ca ion Mn2+ sau sub formă de chelati de mangan și este important pentru activarea unei game mari de enzime. Manganul are o mobilitate moderată în plantă. De asemenea, există o reacție antagonistă între fier și magneziu. Excesul de mangan predomină în solurile acide și care rețin apa, în condiții anaerobe.

O aplicare primăvara

O aplicare primăvara

Atât fertilizarea plantelor tinere, cât și a celor pe rod va fi realizată primăvara, prin aplicarea unui îngrășământ complex fără clor sau cu conținut redus de clor, cu concentrație mare de potasiu. Cantitatea aplicată în funcție de absorbția de azot este de aproximativ 30 kg N/ha la plantele tinere și de aproximativ 40-50 kg N/ha la plantele pe rod.

În zonele cu deficit de fosfor, trebuie realizată o fertilizare prin încorporare pentru remedierea carenței. În acest scop, trebuie încorporată cantitatea adecvată de îngrășământ. Nu se permite însumarea cantităților de îngrășământ pentru fertilizare la suprafața solului și pentru fertilizarea prin incorporare adânca și aplicarea lor împreună.