Caut un

ÎNGRĂȘĂMÂNT

care conține

NUTRIENT

pentru

CULTURA

Căutare
  • Textura solului
    Soluri cu textura mijlocie, bogate în humus, fară băltiri
  • Temperatură minimă
    Germinează de la 12° C, ideal peste 18 ° C
  • pH
    Toleranță pentru soluri ușor acide până la soluri ușor alcaline; pH optim: 6,0-7,0
  • Precipitații
    Tolerează precipitații puține, dar totodată necesită cantități suficiente de apă
  • Vernalizare
    -
  • Densitatea plantelor
    2-3 plante pe m², 2-4,5 lăstari pe m²
  • Adâncimea de însămânțare
    Adâncime mică
Tomate
Tomatele se dezvoltă bine în solurile bogate în humus și elemente nutritive, cu capacitate bună de reținere a apei. În plus, preferă zonele cu suficientă căldură și lumină naturală. Tomatele, inclusiv tomatele plantate în câmp, au nevoie de multă apă, dar de cât mai puține precipitații pentru a nu dezvolta boli foliare. Asemenea condiții nu pot fi garantate la cultura în câmp. De aceea, tomatele sunt cultivate cel mai des în sere și solarii, în culturi protejate. Rădăcina, formată mai ales din rădăcini fine, este eficientă, dar, din cauza lipsei rădăcinii pivotante, tomatele nu pot fi cultivate în soluri compactate sau inundate.
Factori cheie
  • Fertilizare în trei faze, asigura necesarul de fertilizare pana la sfârșitul ciclului de vegetației
  • Asigurați cantități adecvate de azot și fosfor la început
  • Puneți accent în special pe fertilizarea cu potasiu de la începutul recoltării
  • Necesarul de calciu și magneziu este important
Informații Generale
Informații Generale
Cerințe nutritive
Cerințe nutritive
Fertilizare
Fertilizare
TOMATELE - CEA MAI IMPORTANTĂ CULTURĂ DE LEGUME
Din punct de vedere economic, tomatele sunt cele mai importante legume din lume. Deoarece tomatele tolerează doar ploile puține, dar au nevoie de multă apă, căldură și elemente nutritive, s-a dovedit utilă cultivarea în sere sau solarii. Există unele soiuri de tomate cu creștere determinată -care nu mai cresc după înflorirea a trei patru etaje și soiuri cu creștere nedeterminată la care frunzele și tulpina continuă să se dezvolte (până la 15 m). În prezent, nu există o cerere foarte mare de roșii clasice pentru consum dar creste cererea de roșii tip cherry sau tip ciorchine cu fructe mici. Sunt disponibile o multitudine de soiuri de tomate adaptate pentru diferite perioade și metode de cultivare si pentru destinații diferite. Tomatele, ca toate solanaceele, sunt sensibile la bolile foliare cum ar fi mana (Phytophthora infestans), ofilirea bacteriană, făinare și viruși. Alimentarea permanentă cu apă și elemente nutritive a tomatelor pentru o perioadă cât mai lungă în timpul înfloririi și recoltării este esențială din punct de vedere economic. Vremea uscată și nivelul redus de boli fungice în timpul recoltării sunt condiții ideale pentru un termen bun de valabilitate.
Fertilizarea tomatelor - cantități maxime de elemente nutritive
Tomatele fac parte din grupa de plante cu cel mai mare consum de elemente nutritive și au nevoie de cantități relativ mari de azot. Cantitățile excesive de azot pot crește sensibilitatea la boli. Datorită cantităților mari de apă consumată și de masă vegetală dezvoltată, au nevoie și de cantități mari de potasiu. Atât simptomele carențelor, cât și ale excesului se observă cu ușurință pe frunze. Frunzele de culoare verde pal indică lipsa azotului, în timp ce culoarea verde închis indică excesul. Frunzele strânse, de culoare roșiatică sau maro-roșcat indică lipsa fosforului, iar îngălbenirea și necrozarea marginilor frunzelor sunt rezultatul carenței de potasiu. Cea mai mare provocare este asigurarea unor cantităților echilibrate de elemente nutritive pentru plantă. Fertilizarea tomatelor trebuie calculată astfel încât să permită permanent creșterea lăstarilor, frunzelor, florilor și fructelor pe de o parte, iar pe de altă parte, fertilizarea la tomate trebuie să permită coacerea optimă a fructelor deja existente. Modificarea cantităților de elemente nutritive și a compoziției îngrășămintelor complexe trebuie realizată în funcție de stadiul de dezvoltare a tomatelor.
Cantități necesare și extrase de tomate în sere sau culturi protejate

Element

Absorbție

(Unitate / t producție)

Îndepărtare

(Unitate / t producție)

Sensibilitatea față de deficiență

N

2.7

2.7

Foarte sensibil

P2O5

0.9

0.9

Foarte sensibil

K2O

6.2

6.2

Foarte sensibil

CaO

2.5

2.5

Foarte sensibil

MgO

0.8

0.8

Sensibil

SO3

0.5

0.5

Sensibil

TE

Zinc, fier, bor și mangan

Tabelul indică consumul și absorbția la tona de tomate recoltate. Conform acestuia, tomatele au nevoie, în special, de azot și potasiu. De asemenea, sulful ,magneziul si calciu trebuie sa fie prezente în cantități adecvate. Exemplu: O recoltă de tomate de 150 t/ha are nevoie de până la 440kg N/ha. Dacă o anumită cantitate de N este absorbită din sol (de exemplu 40 kg N/ha), atunci trebuie adăugate 400 kg N/ha prin intermediul îngrășămintelor. Ținând cont de cantitățile recoltate și de îndepărtarea plantelor după recoltare din motive de igienă, este înlăturată din sol o cantitate totală de 400 kg N/ha . Totuși, dacă tomatele sunt cultivate în câmp, producția estimată este mai mică, de 60 t/ha și 20 t de masă vegetală. În acest caz, trebuie asigurate următoarele cantități la hectar: 136 kg N, 55 kg P2O5, 232 kg K2O, 339 kg CaO, 36 kg MgO. Aceste cantități trebuie asigurate conform următoarelor recomandări pentru aplicare.
Fertilizarea corectă a tomatelo depinde de câțiva factori În condiții adecvate, soiurile de tomate cu productivitate mare au o producție estimată de 100 - 150 tone la hectar. În cazul tomatelor cu creștere nedeterminată, planta continuă să crească și să rodească în paralel cu coacerea fructelor existente. De aceea, fertilizarea trebuie să susțină creșterea continuă și să permită formarea și coacerea unor fructe de valoare economică ridicată . Azotul trebuie să fie furnizat în cantități suficiente pe toată perioada de creștere. Cantitățile mari de fosfor și potasiu oferă o calitate bună (gust, culoare, fermitate și un termen de valabilitate bun). Este importantă asigurarea necesarul de potasiu pentru formarea și mărimea fructelor . Este important ca în strategia de fertilizare să se evite excesul de azot, deoarece poate afecta calitatea fructelor și poate întârzia coacerea. În acest stadiu, amoniul (NH4+) este forma preferată de azot. Carența de calciu provoacă stricăciuni de obicei ca urmare a condițiilor meteo nefavorabile din timpul verii. Valoarea optimă a pH-ului solului este între 6,5 și 7. Tomatele nu sunt sensibile doar la sare, ci și la carențele de zinc, bor și magneziu. Îngrășămintele cu sulf îmbunătățesc în mod deosebit fermitatea și culoarea fructelor. Este necesară fracționarea dozelor. În cadrul metodelor actuale de cultivare, este necesar un sol cu productivitate bună sau substrat de cultură cu posibilitate de irigare, plus posibilitatea de fertilizare a tomatelor cu îngrășământ lichid. Pe de altă parte, este posibilă utilizarea unor îngrășăminte diferite pentru stadii de dezvoltare diferite, iar cantitățile de elemente nutritive pot fi adaptate în funcție de necesități, faza de vegetație și recoltă estimată. Datorită aplicării îngrășământului lichid, necesarul de elemente nutritive este convertit din kg/ha pe perioada de cultivare în kg/m² pe săptămână. Asigurând o cantitate fixă de apă pe zi prin irigare, concentrațiile corespunzătoare de elemente nutritive pentru apa de irigat sunt calculate și introduse prin sisteme de dozare. Este importantă aplicarea cantității necesare de calciu toamna, înaintea plantării. Parametrii productivității la tomate număr de plante/m² Numărul de fructe/plantă Greutatea fructului Productivitatea este definită de numărul de plante per m² și producția continuă a florilor și fructelor. Pentru aceasta, mai ales la început, este importantă aplicarea de azot și magneziu. Pentru tomate bine dezvoltate, cu o culoare sănătoasă, intensă și gust tipic, este important să existe suficient potasiu, calciul să nu fie în exces și să fie furnizată o cantitate suficientă de sulf și apă. Pentru a stimulatomatele să dezvolte o un sistem radicular cât mai amplu, în primele săptămâni apa și îngrășămintele sunt dozate la minim . Astfel, elementele nutritive furnizate ulterior sunt absorbite mai eficient.

Prima aplicare

A doua aplicare

A treia aplicare

Prima aplicare

De la plantare până la prima înflorire - cantități minime de elemente nutritive pentru început Tomatele au nevoie de relativ puțin îngrășământ la începutul creșterii. De aceea, doar 1/7 din cantitățile de azot și fosfor sunt alocate pentru prima recoltă de fructe. În cazul potasiului, doar 1/13 din cantitatea totală este aplicată în această fază. Ulterior, necesarul crește. Cea mai bună soluție este aplicarea unui îngrășământ tip NPK fără clor, cu concentrație mare de azot și potasiu (COMPLEX 15/5/18 + 2,5MgO + 25SO3+B+Zn).

A doua aplicare

De la prima înflorire până la începutul recoltării - Creste necesarul pentru fertilizare echilibrată În această fază trebuie susținută formarea fructelor de tomate și, concomitent, dezvoltarea și înflorirea continuă. Din acest motiv sunt necesare raporturi echilibrate de elemente nutritive. Cantitățile prea mari de nitrați nu sunt benefice în această perioadă, astfel că se preferă îngrășămintele cu amoniu. În acest stadiu trebuie să se țină cont și de necesarul de magneziu. În această fază de fertilizare, se utilizează aceeaș formula NPK, dar rata de aplicare este de 3 ori mai mare decât la prima aplicare.

A treia aplicare

De la începutul până la finalul recoltării - Cantități mari de îngrășământ cu potasiu Aceasta este principala fază de fertilizare a tomatelor. Carențele nu se observă doar prin subdezvoltarea fructelor și lipsa gustului, ci și prin formarea unui număr redus de boboci florali și, ulterior, o productivitate scăzută. Acum sunt necesare 500 kg/ha de potasiu. Dozarea continuă a elementelor nutritive prin irigare cu produsele L.A.T SUPREMO asigură necesarul culturii. Fertilizarea poate fi oprită doar cu aproximativ două săptămâni înaintea încheierii recoltării. Elementele nutritive existente în plante vor fi suficiente pentru coacerea ultimelor fructe.