Caut un

ÎNGRĂȘĂMÂNT

care conține

NUTRIENT

pentru

CULTURA

Căutare

... în doza corectă

Obiectivul fertilizării este furnizarea elementelor nutritive optime pentru culturi, în toate etapele ciclului lor de viață, pentru a asigura productivitatea și calitatea dorite. Aplicarea regulată a îngrășămintelor face posibilă menținerea în continuare a fertilității solului. Aplicarea unei doze adecvate este esențială pentru utilizarea eficientă a unităților de fertilizare și, prin urmare, pentru o producție rentabilă. Trebuie evitată aplicarea unei cantități prea mici sau prea mari de îngrășământ; aceasta poate reduce productivitatea, compromite calitatea și afecta marja generată în agricultură. Doza adecvată este factorul cheie al fertilizării integrate, care poate fi realizată datorită gamei Borealis L.A.T. Formulele noastre sunt bogate în elemente nutritive ce pot fi asimilate direct; dacă sunt utilizate cu instrumentele noastre agricole pentru găsirea dozei adecvate, acestea vor garanta o eficiență maximă a lucrărilor agricole.
Alegerea dozei adecvate
Alegerea dozei adecvate
Prevenirea volatilizării
Prevenirea volatilizării
Metodă de calcul pentru N și S
Metodă de calcul pentru N și S
Metodă de calcul pentru P și K
Metodă de calcul pentru P și K
NU TOATE FORMELE AZOTULUI SUNT EGALE 
Volatilizarea poate afecta toate îngrășămintele ce conțin o proporție semnificativă de azot din uree și amoniac. Astfel, ureea și soluția de azot sunt foarte sensibile la volatilizarea amoniacului. Cantitatea de azot degajată în aer este pierdută pentru fertilizarea plantelor! Îngrășămintele bogate în azot în formă nitrică, cum sunt cele oferite de Borealis L.A.T, nu volatilizează. Astfel, sunt mult mai eficiente: unitățile aplicate sunt disponibile exclusiv pentru plante, fără pierderi! Posibilitatea de pierdere prin volatilizarea amoniacului este semnificativă: adăugare sursă EMEP în cazul soluției de azot, 8% din azotul aplicat se poate pierde prin volatilizarea amoniacului în cazul ureei, 12% din azotul aplicat se poate pierde prin volatilizarea amoniacului. - Volatilizarea amoniacului generează îngrijorări privind protecția mediului (acidifierea aerului) și afectează afacerile (efect negativ asupra fertilizării culturilor și, prin urmare, asupra productivității). Acest fenomen explică diferența dintre îngrășăminte în materie de eficiență în agricultură.
IMPACTUL ECONOMIC
Pierderea cauzată de volatilizarea amoniacului în timpul aplicării îngrășămintelor minerale sau organice este cunoscută de mult timp ca fiind cauza principală a pierderii eficienței îngrășămintelor. Azotul volatilizat nu contribuie la fertilizarea plantelor și astfel cauzează pierderi de productivitate, care îi costă pe fermieri. Deoarece cantitatea de azot pierdut prin volatilizare nu poate fi estimată, fermierii tind să aplice doze în exces de soluții de azot și uree pentru a completa cantitatea pierdută. Această practică de mărire sistematică a dozelor conduce la o suprafertilizare cronică, reducând marjele și afectând mediul
ÎNGRIJORARE PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI
Reducerea emisiilor de amoniac este o premiză pentru protecția mediului și a sănătății umane. După aplicare, amoniacul contribuie la acidifierea solului, rezultatul fiind pierderea biodiversității și eutrofizarea. Acesta este implicat, de asemenea, în formarea prafului, care deteriorează calitatea aerului și ne afectează sănătatea. În Franța, 96% din emisiile de NH3 pot fi atribuite activităților agricole, din care 76% sunt cauzate de gestionarea gunoiului de grajd și 20% de aplicarea îngrășămintelor minerale. Alegerea unui îngrășământ cu potențial scăzut de volatilizare oferă garanția eficienței și a dozării exacte.
ÎNȚELEGEREA FENOMENULUI DE VOLATILIZARE A AMONIACULUI
Volatilizarea amoniacului este procesul prin care ionul de amoniu (NH4+) se transformă în amoniac (NH3) gazos și este eliberat în atmosferă. Are loc la suprafața solului, pe baza unei surse de azot amoniacal: îngrășământ cu uree (uree, soluție de azot) sau gunoi de grajd.  Pierderea de azot prin volatilizarea amoniacului este strâns legată de condițiile din sol (pH, capacitate de schimb cationic, porozitate, conținut de apă etc.) și condițiile meteorologice locale (ploi, temperatură, viteza vântului, umiditatea atmosferică etc.). Forma chimică a îngrășământului mineral (bogat în azot din uree și azot amoniacal) și forma fizică (lichid sau solid) sunt parametri importanți care determină volatilizarea amoniacului.
SUNT IMPLICATE PATRU FENOMENE FIZICO-CHIMICE

1. Creșterea cantității de amoniac din câmp Volatilizarea depinde de proporția de azot din îngrășământ care poate fi prezentă sub formă de amoniac.

2. Transferul între straturile solului Transferul între straturile solului reduce de fapt disponibilitatea azotului amoniacal la suprafață. Astfel, orice factor care îmbunătățește infiltrarea azotului reduce volatilizarea (de exemplu, încorporarea îngrășământului în sol).

3. Echilibrul fizico-chimic Echilibrul dintre diferitele tipuri (amoniac - ion amoniu) și forme (adsorbit, în soluție, gazos) determină proporția de azot amoniacal sub formă de amoniac gazos. Acest echilibru este guvernat de pH, temperatură și capacitatea de schimb cationic (CSC).

4. Transferul în atmosferă Transferul în atmosferă depinde în cea mai mare parte de viteza vântului, dar acest mecanism depinde de totalitatea condițiilor meteorologice și de starea suprafeței solului

Utilizarea integrată a elementelor nutritive ia în calcul particularitățile ciclului acestora. Azotul și sulful, care sunt elemente mobile în sol sub formă minerală, sunt integrate de-a lungul perioadei unei culturi ca parte a ciclului acesteia. În mod similar, decizia de a aplica oligoelemente depinde de tipul de cultură.
METODĂ DE CALCUL PENTRU AZOT
Fertilizarea adaptată stabilește un echilibru între necesarul de azot al culturii și cantitatea de azot disponibilă: furnizare din sol, azot provenit din îngrășăminte minerale și gunoi de grajd. Este folosită în mod tradițional imaginea unei balanțe. În cazul în care cantitatea disponibilă este mai mică decât necesarul culturii, productivitatea țintă nu va fi atinsă și marja brută a fermierului va fi redusă.
Cantitățile de azot de care au nevoie plantele diferă în funcție de specie, soi și productivitatea dorită. Acestea sunt corelate cu nivelul care trebuie obținut pentru biomasă, determinând rezultatul economic pentru cultură. Metoda de calcul este aproximativă, chiar înainte ca respectiva cultură să intre în faza de absorbție intensă (la sfârșitul iernii în cazul grâului) folosind ipoteze privind producția așteptată pentru lot și dinamica furnizării de azot din sol. Pentru a face metoda de calcul mai relevantă, va fi măsurată cantitatea de azot rămasă (cantitate de azot mineral disponibilă deja la sfârșitul iernii).
METODĂ DE CALCUL PENTRU SULF
În 25 de ani, cantitatea de SO2 din atmosferă cauzată de activitățile industriale a fost redusă de șase ori și continuă să scadă. Momentul cheie este sfârșitul iernii, când solul trebuie să fie alimentat cu sulfați ce pot fi asimilați direct, dar mineralizarea scăzută din februarie/martie întârzie furnizarea sulfului ce poate fi asimilat; același lucru se întâmplă și cu azotul. În plus, sulful este foarte mobil în sol și sensibil la levigare în timpul precipitațiilor abundente din timpul iernii. Disponibilitatea insuficientă a sulfului poate cauza pierderi importante de productivitate, acesta fiind motivul pentru care trebuie aplicată întotdeauna la sfârșitul iernii o cantitate stabilită. Aplicarea sulfului la sfârșitul ciclului influențează, de asemenea, calitatea cerealelor, îmbunătățind calitatea proteinelor.
În cazul fosforului și potasiului, fertilizarea este integrată de-a lungul unei perioade îndelungate, pe bază de rotație a culturilor. Metoda pentru fertilizare cu PK are la bază patru criterii: Necesarul pentru cultură Concentrația de PK în sol Istoricul fertilizărilor Restituirea reziduurilor. Mai jos vă prezentăm necesarul și nivelul de sensibilitate pentru fiecare cultură.