Îndepărtarea constantă a elementelor nutritive fără înlocuirea lor prin fertilizare va duce la epuizarea solului. Acest lucru înseamnă că va exista o epuizare a nutrienților, în principal potasiu și fosfor, afectând producțiile și fertilitatea pe termen lung a solului. Omiterea aplicării fosforului și a potasiului reprezintă o economie falsă; ambii nutrienți trebuie să fie aplicați în mod regulat pentru a preveni scăderea producțiilor în viitor.
Chiar dacă fertilizarea cu fosfor și potasiu crește producția numai într-o mică măsură pe solurile cu un conținut corespunzător, se recomandă să se completeze prin fertilizare acești nutrienți, care sunt îndepărtați prin recoltare. Acest lucru menține fertilitatea solului la un nivel ridicat și necesită doar cantități moderate de fertilizare cu P și K (compensarea cantităților îndepărtate cu recolta).
Doar un procent foarte mic din totalul de potasiu și fosfor din sol este disponibil pentru plante. Majoritatea acestor nutrienți devin accesibili întrun ritm lent, pe termen lung. P și K fertilizat completează, de asemenea, încet aceste rezervoare schimbabile și non-schimbabile. Prin urmare, un conținut adecvat de P și K în soluția de sol este asigurat numai atunci când fertilitatea solului în aceste elemente este suficient de ridicată. Acesta este motivul pentru care epuizarea acestor elemente are consecințe de lungă durată asupra producției și este imposibil să se atingă nivelurile anterioare ale productivității, chiar și cu o fertilizare adecvată, odată ce nivelurile de P și K în sol sunt scăzute.
Fertilizarea cu fosfor și potasiu se bazează pe cantitățile îndepărtate de culturi într-o rotație și ia în considerare următoarele:
Îngrășămintele sunt esențiale pentru producție, stimulând atât cantitatea, cât și calitatea și având un impact major asupra veniturilor agricole.
