Campania de semănat a culturii de grâu în România este concentrată în decursul lunii Octombrie si poate continua în unele zone chiar si până la mijlocul lunii Noiembrie . În funcție de condiții, soi și data semănatului, densitatea de însămânțare este cuprinsă între 250 și 650 de boabe pe m².
În primele faze de vegetație ale grâului N, P, K sunt elemente indispensabile pentru o buna dezvoltare a plantelor.
Scopul fertilizării din toamnă este acela de a asigura necesarul de fosfor (P), potasiu (K) pentru toată perioada de vegetație și azotul (N) pentru perioada de vegetație cuprinsă între 90-110 zile (Octombrie – Martie) pană la prima fertilizare cu azot din primăvară.
Planul de fertilizare se face ținând cont de condițiile premergătoare însămânțării ,rezervele de elemente nutritive principale din sol: fosfor, potasiu și consumul specific de elemente nutritive per. t de producție.
Grâul semănat la timp și în condiții optime ,în funcție de soi poate forma 2-3 frați încă din toamnă.
Fosforul este un element esențial în dezvoltarea unui sistem radicular viguros ce are ca efect o mai bună absorbție a elementelor nutritive și a apei, o mai bună înfrățire a plantelor, creșterea rezistenței la condițiile de stres și implicit obținerea unor producții mai mari.
O fertilizare cu 30 de kg de fosfor (P) în toamnă a adus un spor de producție de aprox. 400 kg față de varianta fertilizată doar cu azot.
Pentru varianta fertilizată doar cu azot sa folosit doar produsul NAC 27 N atât toamna cât si primăvara,iar pentru varianta cu P sa folosit produsul COMPLEX 20/20 +7SO3 (solubilitate a fosforului în apă de 80%) în toamnă si NAC 27 N în primăvară.
Aplicarea de potasiu (K) in toamna creste rezistenta culturii de grâu la variațiile de temperatură.
Cantitatea de azot (N) aplicată in toamna trebuie sa asigure consumul necesar plantelor până la prima fertilizare din primăvară.
Fertilizarea excesiva cu azot in toamna nu este recomandata si are ca efect sensibilizarea plantelor la temperaturi negative si boli fungice.
Sulful este un element constitutiv al proteinelor și un ingredient cheie pentru formarea clorofilei. Numai un aport adecvat de sulf asigură o utilizare eficientă a azotului și producții cu un conținut optim de proteine.
