Recomandari de fertilizare ale cartofului

Culturile rentabile de cartof, datorită producţiilor ridicate pe care trebuie să le realizeze, nu se pot concepe fără fertilizare chimică şi/ sau organică. Fertilizarea trebuie să asigure valorificarea cât mai bună a potenţialului productiv al soiurilor intensive în condiţiile ecologice ale zonei de cultură.

Cea mai intensă preluare a elementelor nutritive din sol are loc în perioada înfloritului. Fosforul şi potasiul se asimilează de către planta de cartof în proporţie de 70-80%, iar azotul peste 60% din totalul consumului necesar, până la sfârşitul înfloritului. În faza de acumulare a producţiei se mai consumă doar 25-30% din aceste elemente.

La stabilirea regimului de fertilizare este indicat să se pornească de la elementele controlabile prin analize chimice. Cartarea agrochimică este un mijloc de neânlocuit al agriculturii moderne. Trebuie cunoscut de la început potenţialul de fertilitate al solului şi nivelele de producţie care se pot realiza în condiţiile tehnologice date. Astfel se pot evita suprafertilizările, sau fertilizarea insuficientă. Desigur, atât extragerea elementelor nutritive de către culturi, cât şi cedarea acestora de către sol, sunt foarte puternic influienţate de condiţiile meteorologice, starea fizică a solului, soiul, sămânţa şi tehnologia aplicată. Irigarea creşte eficacitatea îngrăşămintelor, acestea valorificându-se mai bine, datorită condiţiilor favorabile de creştere şi de dezvoltare a plantelor. Pe solurile uşoare şi în condiţii de irigare pot apărea pierderi prin levigare, mai ales de azot şi în mai mică măsură de potasiu. Precipitaţiile de peste 300 de mm. căzute în perioada octombrie- martie, pot leviga în adâncime 30-40 kg. de azot la Ha. Normele mari de udare din timpul vegetaţiei au efecte asemănătoare. Cu cât sistemul radicular pătrunde mai adânc, sau profilul de sol este mai profund şi afânat, creşte cantitatea de elemente valorificate, respectiv recuperate, de către plante din cele levigate.           

 Cele mai frecvente deficienţe la fertilizarea cartofului sunt:    

 -aplicarea unilaterală a unor doze mari dintr-un element, împreună cu doze prea mici din celelalte elemente  

aplicarea numai a unui singur macroelement.   

-aplicarea îngrăşămintelor la un moment necorespunzător, când plantele nu le pot valorifica în mod corespunzător sau când pierderile sunt prea mari.

-negegljarea aplicării mezo- şi microelementelor.

   Pentru fertilizarea cartofului Borealis L.A.T recomanda  :

- 26/10 +10SO3 Îngrăşământ cu conținut ridicat de N si S

- 20/20 +7SO3+Zn Un îngrășământ echilibrat cu raport de 1/1 pe bază de N si P cu conținut optim de S și Zn

- 15/15/15 +7SO3 + Zn Complex ternar echilibrat cu raport optim 1/1/1 între N/P/K cu solubilitate ridicată și raport echilibrat de microelemente;Click pentru continuare

- 20/8/8 +3MgO +10 SO3 Produs cu continut ridicat in azot recomandat unui regim de cultivare semi intensiv pe soluri cu rezerve moderate de P si K

- 14/10/20 +10 SO3 Îngrăşământ complex adecvat pentru solurile cu rezerve de fosfati dar cu conţinut redus de potasiu şi sulf.

-12/12/17 +2MgO+12SO3+B+Zn Ingrăşământ complex ce conţine potasiu în formă de clorură şi sulfat. Formularea bogată în PK este completată optim cu microelemente bor şi zinc. Este recomandat culturilor ce necesită fertilizare cu conţinut ridicat de potasiu dar care sunt sensibile la clor.